Generatia antrenata in jocurile cunoasteri

-
   Mi-e teama....
   Noaptea e adanca,orele profunde,iar eu ma plimb printre rafturile pline cu carti din biblioteca.Caut.Dar ce caut?
    Tu ce cauti noaptea in visele tale? Tu ce cauti cand te plimbi singur pe strada si toata lumea parca e o masinarie bine unsa ? Tu ce cauti in viata ta?
    Eu caut printre carti,ravasite de timp.Ele ma stiu si ma adora,eu le ador si le devor insetata de cuvinte ,tainele ce magic se ascund in file galbene si vii din care se desprind mirific personaje ca mine sau ca tine,cupluri de noi,de oameni goi,de eroi,de sclavi ai zilelor de ieri si conducatori ai zilelor de maine.Caut prin file rupte sau pline de mucegai,caut printre rafturi pline de praf ,dar nici aici nu gasesc ce caut.
    Tu cauti prin rubrici sau reviste,sau cauti in sabia cu taisul tocit.El cauta in tablori,ea cauta in versurile ce debuteaza in jocul mintii ei.Tu cauti zile ,eu caut ani,noi cautam milenii si nu gasim.Dar ce cautam ?
    Eu caut un eu,un eu in fata careia se incheaga pamantul si cerul,in fata caruia luceferi lucesc himeric ca niste stropi cazuti pe cer din stiloul negrul al Tatalui.
    Zi de zi purced cautari ca Magellan  in cautarea Indiilor,spre a mi gasi soarta si uita de nume,sa ma numar asa cum sunt,cum am fost si voi fi.Pentru a-mi reuni destinul si al pune intr-o cutie ca pe jucarii.
    Dar ia-ma de mana si hai sa cautam amandoi o lume noua,plina de idealuri,caci lumea asta-i veche si idealurile noastre devin stele pe cer si uita sa straluceasca.
   Mi-e frica,tie ti-e?
   Daca da,intinde-mi mana ta,daca nu incepe sa cauti.
   Lumea e un joc anost de utopie si realitate,de sevraj si abstinenta,de bine si rau,de sclavie si suveranitate,iar noi doar niste mici marionete ce cautam in simboluri pierdute ratiunea.
  Ratiunea de a gasi o cale aferenta realitatii prezentate de majoritate,o directie spre noi,copii goi din jocurile foamei de cunoastere.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe