Nu uita niciodata ca arta karate-ului incepe si se termina cu respectul.

-
        De ceva vreme nu am mai scris,nu am mai avut timp să împărtășesc cu voi simplele mele trăiri.
Îmi pare rău.
        Dar important,spun eu,e că m-am întors în locul în care sufletul meu prinde aripi,unde pot avea orice îmi doresc doar prin intermediul unor mâzgâlituri atente pe o foaie sau pe un ecran.
        Ce m-a împiedicat să revin în lumea mea compusă doar din cuvinte?Ce m-a legat de lumea reală și m-a readus pe pământ printre pământeni?
        Un lucru minunat,un lucru de care nu mi-am imaginat vreodată că mă voi îndrăgosti atât de puternic.Vrei să știi,nu?Vrei să știi ce lucru are puterea de a mă dezlipi de lumea mea ideală?Să-ți spun,sa nu-ți spun...Hai ca-ți spun.Ești atent?Bun.
         Singurul lucru mai puternic ca dragostea față de familie și prieteni e dragostea față de karate.
         Prima dată când am pășit pe scândurile albastre,când am urmat atentă sfaturile lui senpai .Doamne,mă pierdeam printre tehnicile complexe și cuvintele în japoneză.
         Priveam cu admirație fiecare elev mai vechi care deja știa fiecare tehnică,din prima clipă în care am văzut că se poate mi-am promis că și eu voi putea.
         Dar de ce karate?Te întrebi ,sigur,de ce karate.
         Vrei să-ți răspund,dar nici eu nu știu.Poate e modul în care pentru prima dată mi se impune respectul de sine sau implica pe langă luptă multe alte calități pe care le apreciez la un om.
         Ce înseamnă să faci care?(prin ochii unui începător)
         Karate-ul nu e doar că te lupți,Karate-ul e un stil de viață,înseamnă să te respecți,inseamnă sa-i suporti pe ce din jurul tău.Implică responsabilitate și corectitudine.Iți slefuiește mintea și spiritul,nu doar corpul.
          Aici veti putea gasi cateva principii de karate
          Pe plăci de lemn,într-o sală dint-un liceu părăginit un grup de elevi silitori,o mini-aramată îți urmează liniștiți antrenamentele,urmează atenți sfaturile lui senpai și ascultă "cu urechile-ciulite" fiecare comandă.
          Stiu ca nu ați înteles prea multe,dar nu-i de mirare,vroiam doar să vă povestesc încă o mică mare parte din viața mea,o mică mare parte care m-a transformat și m-a făcut să văd viața prin alti ochi.Ochii  unui învățăcel la clubul Risei ,unde pot numi un barbat înalt,cu ochii limpezi și mari,cu capu ras și privirea blândă ca a unui călugăr din templele budiste sempai.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe