Prima data
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut.
Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele.
Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic.
Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i-am atins mana,parea asa fina,asa de calda,parea ca ar putea sa-mi topeasca sufletul de gheata.
In acel moment,in acea clipa am simtit ca ma pierd,ca nimeni nu era in jur si ca abisul pasiunilor mele se cladea pe imaginea lui.
Imi doream doar sa-l ating,doream doar sa-l strang la pieptul meu cat pot de tare,vroiam sa-i miros gatul ,iar apoi sa-l "marchez",sa fie al meu,sa stie ca imi place si ca-l vreau...vroiam sa fie al meu...
Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele.
Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic.
Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i-am atins mana,parea asa fina,asa de calda,parea ca ar putea sa-mi topeasca sufletul de gheata.
In acel moment,in acea clipa am simtit ca ma pierd,ca nimeni nu era in jur si ca abisul pasiunilor mele se cladea pe imaginea lui.
Imi doream doar sa-l ating,doream doar sa-l strang la pieptul meu cat pot de tare,vroiam sa-i miros gatul ,iar apoi sa-l "marchez",sa fie al meu,sa stie ca imi place si ca-l vreau...vroiam sa fie al meu...
Comentarii
Trimiteți un comentariu