Vreau sa salvez inimi

-
 -Vreau sa salvez inimi!
 -Cum asa?
 -Vreau sa devin scriitor !
Sunt momente in care ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara magia pixului si a hartiei,daca n-as fi sesizat muzica dintre cele doua,daca nu mi-ar fi placut sa compun suflete,sa traiesc viata diferit de restul.
 Cat de neinsemnate sunt aceste lucruri pentru unele persoane ,dar mie imi ung sufletul asa cum se unge nuttela pe paine si  imi umple mintea cu imagini nefiresti si puternice care au rolul de-a mi mangaia sufletul ostenit de trairile zilnice ale unui chip de lut.
 Cu ajutorul lui pot creea o lume noua fara durere,in care pot fi orice,pot fi un cavaler al Mesei Rotunde ,pot fi o fiinta feerica.Chiar daca sunt trairi efemere,ele imi ung sufletul cu fericire intr-o lume in care ura ramane cel mai sincer sentiment.
 Mi-e frica de revolta-mi interioara,mi-e frica sa nu gresesc din nou intr-un moment de ravasire a sufletului,intr-un moment de lupta al sinelui cu exteriorul ,un moment in care sunt un simplu stingher al mintii mele,sunt solitar intr-o lume de voci ce-mi vrea raul,sunt doar eu in lumea voastra,un suflet de scriitor printre suflete de muritori.
 Poate nu te regasesti in ceea ce scriu...poate-i prea confuz sau prea complex,e o combinatie stranie a mintii mele...nici nu ma asteptam sa intelegi.
 Intr-o lune plina de umbre,doar prin arta te poti identifica cu altceva inafara de materi vii ce lucreaza,ce sunt multumite de viata sau cel putin inghit soma...
 Ce as mai putea zice inafara ca nu-mi imaginez viata fara modul in care mintea mea atunci cand scrie uita de : "Daca as fi zis?","Daca as fi facut?" ,"Daca ar fi fost?",pur si simplu isi imagineaza ca e prima oara si ca totul va fi perfect...chiar daca apoi revin la cruda realitate...pentru cateva momente am simtit totul perfect,ca am facut tot ce era posibil,ca am luptat indeajuns...ca meritam sa castig.
 In cateva randuri pot reda o viata,prin doua cuvinte pot produce viata,am nevoie doar de o foaie si de-un pix si totul prinde viata.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe