The last dream with you
Nu-mi spune nimic bătrâne,ești scorojit de vreme,un câine orb cu simț de vulpe,guști din moarte în fiecare zi, ș-o să te prindă iar dimineața înconjurat de sticle goale de coniac și îmbrăcat în fum de țigară.Mă cauți de ceva timp,îmi cauți trupul sfrijit de tortura dorului,amanetat de gândul că mâine mă voi lupta din nou cu aceiași crudă și sufocantă neliniște.Te-am rugat să mă lași să-ți fiu viciu,să te înnebunesc,să fiu tot ce ai nevoie,dar te-ai pierdut în gânduri incoerente,inconcrete,dar nu știu dacă să mă mai lupt,să continui să-ți zic cât de mult te iubesc.De ce nu înțelegi că dacă te iubesc,te iubesc cu tot ce reprezinți tu.
Nu-mi pot imagina o altă revoltă interioară,dar totuși o simt atât de aproape,atât de puternică...de data asta mă va zdrobi.Am mâinile încă pătate de trecut,cu mizerabile greșeli,cu gânduri furate și perfide.Am mintea bolnavă,Joc teatru ieftin,o simplă comedie tristă în care fiecare replică e rostită cu un sarcasm morbid,cu o ironie bolnavă.Bătrâne,replicile tale-s de fier,ma ucizi cu fiecare picătură de cianură,din fiecare silabă a fiecărui cuvânt.
Mă privești prea distant,mă minți...Do you tell me lies because they sound better?,iar eu sunt dispusă să te cred la nesfârșit.Easy.Mă privești și observi doar indiferența,aș vrea să poți să privești dincolo de peretele meu de indiferență,să-ți folosești ochii albaștri și să observi că încă te iubesc chiar dacă nu vreau să ți-o arăt.
Bătrâne,mă cauți în continuare printre rânduri obosite,dar ai uitat ca eu nu exist în cărți...sunt un personaj prea complex,evoluez în prea multe planuri,gândesc prea mult,nu-mi dau explicații pentru ce fac,mă las cuprinsă și condusă de instinct.Personaj completat de alte personaje care iau ființă în interiorul spiritului meu.
Nu mă mai căuta în mitea ta,nu mai sunt ce am fost odată,atunci eram doar oglindirea a ce sunt acum.Copilă credulă m-am transformat într-o femeie independentă cu simț de felină,gata să te omoare la prima mișcare greșită.
Îmi spui că nu mă mai recunoști,ce trist,nici eu nu mă mai recunosc.Umbra ta bătrâne mi-a rămas în suflet și m-ai schimbat.Ficare minciună șireată,fiecare vorbă deșartă e doar o altă lacrimă a unei inimi de gheață.
O minte bolnavă gata să ma distrugă,să-mi lase timpul să se scurgă...Mă auzi demon al pieiri mele?Simți sărutul,mai simți mângâierea?Încă mă cauți în mintea ta,patetic minte de calvar,bătrân plin de regrete și suspiciuni,bătrân...irelevant ești tânăr încă,dar mintea ți-e îmbătrânită.
M-ai prins în brațe.Îmi simți coapsele moi,abdomenul puternic,pielea fina.Te excită,dar te trezești...era un vis.Încă ți se perindă prin minte chipul meu îndrăgostit,privirea mea pierdută.Bătrân nebun.
Dar totuși tu o duci mai bine,Eu încă te visez,mă las ghidată de vise,încă plâng,tresar când îți aud numele și doare când te văd fericit fără mine...Bătrâne m-ai schimbat,bătrâne încă-ți evit privirea,încă îmi pasă.
Nu-mi pot imagina o altă revoltă interioară,dar totuși o simt atât de aproape,atât de puternică...de data asta mă va zdrobi.Am mâinile încă pătate de trecut,cu mizerabile greșeli,cu gânduri furate și perfide.Am mintea bolnavă,Joc teatru ieftin,o simplă comedie tristă în care fiecare replică e rostită cu un sarcasm morbid,cu o ironie bolnavă.Bătrâne,replicile tale-s de fier,ma ucizi cu fiecare picătură de cianură,din fiecare silabă a fiecărui cuvânt.
Mă privești prea distant,mă minți...
Bătrâne,mă cauți în continuare printre rânduri obosite,dar ai uitat ca eu nu exist în cărți...sunt un personaj prea complex,evoluez în prea multe planuri,gândesc prea mult,nu-mi dau explicații pentru ce fac,mă las cuprinsă și condusă de instinct.Personaj completat de alte personaje care iau ființă în interiorul spiritului meu.
Nu mă mai căuta în mitea ta,nu mai sunt ce am fost odată,atunci eram doar oglindirea a ce sunt acum.Copilă credulă m-am transformat într-o femeie independentă cu simț de felină,gata să te omoare la prima mișcare greșită.
Îmi spui că nu mă mai recunoști,ce trist,nici eu nu mă mai recunosc.Umbra ta bătrâne mi-a rămas în suflet și m-ai schimbat.Ficare minciună șireată,fiecare vorbă deșartă e doar o altă lacrimă a unei inimi de gheață.
M-ai prins în brațe.Îmi simți coapsele moi,abdomenul puternic,pielea fina.Te excită,dar te trezești...era un vis.Încă ți se perindă prin minte chipul meu îndrăgostit,privirea mea pierdută.Bătrân nebun.
Dar totuși tu o duci mai bine,Eu încă te visez,mă las ghidată de vise,încă plâng,tresar când îți aud numele și doare când te văd fericit fără mine...Bătrâne m-ai schimbat,bătrâne încă-ți evit privirea,încă îmi pasă.
Așa cum pentru un demon, Iadul e cel mai frumos Rai,iar pentru un înger ,demonul este cea mai pură ființă așa vei rămâne tu iubirea mea nestinsă.
Demers dificil:să-ți pese când știi că ar trebui să rămâi nepăsător.Și presimt că mă vei privi din nou și iar voi muri de 5 ori într-o secundă.
Îmi pare rău, bătrâne.Îmi pare rău că m-am amăgit în jocul tău complex și obscur,îmi pare rău să-ți spun că m-am schimbat...îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat.Știu că-mi duci dorul...e scris cu litere de tipar în privirea ta.
Nu puteam să te las să vezi că ești slăbiciunea mea,nu voiam să-mi devină iar viciu amintirea ta.Acum ar trebui să-te rănesc,să-te fac să suferi,să-te fac să-te doară cum m-a durut și pe mine...meriți tot ce-i mai rău,aș vrea să-ți despic sufletul cu propriile mâini.Dar în același timp te-aș mângâia,ți-aș șopti vrăjită numele și ți-aș spune cât de mult te iubesc...
Zile unicornesti ,pentru regina unicornilor!
RăspundețiȘtergere