Queen of my vaccine

-
     Câtă risipă de ciocolată,câtă risipă de bani...Risipă de energie.Nu înțelegi nimic,nu?E chiar ok.Nu mă așteptam să înțelegi modul straniu în care funcționează mintea mea.
      Zic lipsă de ciocolată referindu-mă la lipsa săruturilor,zic lipsa de bani referindu-mă la banii pe care îi dai sa-ți întreții curva domnița de mofturi ușoare doar pentru a o face geloasă pe EA.Degeaba te ascunzi după deget că tot îți citesc gelozia ,ca un poem vechi în latina moartă,pe chip.Mai e risipă de energie,dar sigur ai înțeles că-i risipa sentimentelor.Vă iubiți,dar ce pot spune,orgoliul ocupa un loc prea mare.
       Și trec zile,și trec nopți,iar gândul tău este la ea.Încerci să pari detașat,să pară ca nu-ți pasă,dar în privirea ta este scris cu majuscule că ți-e dor,scrie cu majuscule numele fete-i ce o iubești.
      Îmi pare rău să-ți spun,but,honey,you're so fake.Încerci să o faci geloasă doar ca să te simți tu bine?Sau care-i povestea căci nu mai înțeleg nimic.Am întrebat-o zilele trecute de tine,am întrebat-o dacă te regretă.Vrei să știi ce mi-a răspuns,nu? Mi-a spus doar atât:"Să-l regret?Nu.Cândva a fost tot ce aveam nevoie."Apoi a închis ochii tristă.Aș fi vrut să-i citesc gândurile,dar îmi era imposibil.Dar totuși părea așa tristă.Poate doar mima un acces de tristețe pentru a nu părea un înger fără inimă sau poate chiar încă o doare.
     Am încercat să o fac să o fac să se simtă mai bine,am încercat  să o vindec.I-am cerut să scrie pe o foaie tot ce ar vrea să-ți spună în acest moment.

     Uite ce a scris:
"Probabil nu mai crezi că te văd,probabil în imaginea minții tale e deja prea multă frică și dispreț,dar nu e adevărat.Îți jur că încă sunt geloasă pe fiecare țigară ce ți-a atins buzele.Te-am rugat să mă lași să-ți fiu viciu.Să mă lași să te înnebunesc,să fiu tot ce ai nevoie,dar mi-ai zis că tu nu știi să iubești,ți-am promis că o să te învăț,dar nu m-ai lăsat.Ți-am zis că dacă mă lași o să te iubesc cum nu a mai făcut-o nimeni niciodată. 
O vreme am încercat să-mi dau seama ce-i cu mine,ce așteptam,ce așteptai tu,iar apoi am găsit acest citat minunat«Nu trebuie să ştii cum să arăţi. Suntem născuţi cu asta, iubim din instinct şi rănim tot din instinct»  și am realizat instant că nu ai fost niciodată interesat de mine ca și persoană,ai fost interesat doar să rănești.Dacă m-ai întreba dacă am încredere în tine ți-aș răspunde sec «Am avut.».Probabil ar mai fi multe de spus,probabil ești la fel de confuz ca de obicei.Sunt multe probabilități,dar puține adevărate. "
A terminat această epigramă așa de brusc.Nu-mi dau seama dacă dorea sa-ți mai spună ceva,dar s-a oprit sau doar nu-și mai găsea cuvintele.
Un mic sfat.Nu uita,nu mai fă risipă ,dute la ea și spune-i ce simți.Mai rău de atât nimic nu va fi.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe