Dorinta

-
         8 luni si multe zile,8 luni in care am sperat sa te uit si sa nu mi te mai amintesc,8 luni in care dragostea mea pentru tine devenea din ce in ce mai mare si ,fara sa-mi dezvaluiesc sentimentele,te urmaream .Stiu tot ce faci,te urmaresc  ca o drogata dependenta de tine,o dependenta ce intra in sevraj dupa tine,si Doamne,dependenta creste cu fiecare minut in care nu esti al meu.Sevrajul tot mai puternic,bataile inimii tot mai alerte,ochii umezi,suflul sacadat si privirea-ntetosata.Te astept,te privesc,te caut,parca fiecare secunda departe de  tine e un iad bine pus la punct gata sa ma distruga,iar aceste vorbe sunt alte doze de morfina pura sedate direct in vene,printre miile de gene ce-mi completeaza existenta.
         Si dupa atatea luni ,cat credeam ca m-am linistit,ca tu pentru mine nu esti decat o umbra a visului ce-ai fost odata,ai revenit iar in mintea mea ca un miros de mahala gata sa-mi imprastii toate sperantele,toate zilele fericite,te rog iartale.Cate vise ai distrus,cate nopti fara de cuget ai pangarit.De ce ma faci sa-ti simt lipsa ca o carte veche si mucegaita din mobilierul mortifier?De ce?Nu te-am mai citit de mult,foile ti-s rupte,iti stiu povestea pe de rost,dar totusi imi lipsesti ,tu roman al iubirii noastre.
                                     
          Zi dupa zi,noapte dupa noapte sting vesnice lacrimi acide ale existentei noastre.Caut ,in tornada de cuvinte din mintea mea,cele mai potrivite infatisari poetice a ceea ce simt,dar Doamne,sunt atat de amestecate,glasul mintii mele scade,iar cuvintele raman doar arme ale decorurului obscur.
       Ma sperie faptul,ca pusa pe hartie,povestea iubirii noastre n-a devenit decat un cliseu al societatii convexe in care sunt obligata sa exist.Tot spun povestea iubirii noastre,scuze,povestea iubirii mele,caci pentru tine nu am fost nimic,probabil doar o investitie nefireasca de sentimente,un simplu joc,nu stiu,pare prea complex pentru tine.
        Totul a inceput ca un joc,tu trebuia sa te indragostesti,nu eu.Dar totusi,ce e in mintea ta?Macar citesti asta,iti mai pasa de existenta mea,realizezi cat de goala e viata fara tine?Realizezi ce cliseu patetic si fara de rost sunt in stare sa public pe blogul meu,doar ca sa vezi ca mi-e dor,vezi?
        Observi ca deja sunt doua texte despre tine pe blogul MEU,locul in care nu ar trebui sa tip,DAR TIP ca nu inteleg ce-i cu mine,nu inteleg de ce te mai iubesc dupa ce-ai facut,de ce-mi mai pasa?




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe