Daca inca ma iubesti ramai,plecarea ta nu o sa ma vindece

   Daca inca ma iubesti ramai,plecarea ta nu o sa ma vindece...

   Te uiti strain la mine si imi spui ca asa esti tu,eu iti spun ca nu ,iar tu ma iei la misto,apoi te intrebi ce am...cand iti spun ,ma amagesti din nou,iar eu raman sperand si intrebandu-ma "Unde ai plecat?"

    Daca iti trece prin cap sa renunti,sa pleci...nu te amagi singur...plecarea ta nu ma va vindeca, plecarea ta ma va rani,imi va scoate din nou la iveala fiara din mine si in inima mea iar se vor stinge luminile.

    Ai reusit sa intrii in cubul meu de gheata,ai luptat din greu si pana la urma ai reusit,ai patruns acolo unde nimeni nu a mai fost,multi s-au amagit,dar mai tarziu au inteles ca nu au patruns in cubul meu de gheata pe care multi il numesc inima.Ai patruns inautru si am ramas uimita.Credeam ca ai sa ingheti de frig,ca o sa digeri si ca nu o sa mai am sa te vad niciodata,dar ai schimbat ceva in mine,cubul meu de gheata era un iglu,te adapostea de vremea rece de afara,iti oferea caldura si confortul necesar unui trai placut.

   Tu de bucurai ca ai gasit un loc cald in care sa te adapostesti de frigul lumii de afara,iar eu ma bucuram ca pentru prima data simteam ceva cu adevarat,ceva inafara de prietenie si dragostea fata de familie,simteam fiori si nevoia unei fiinte ce sa locuiasca in inima mea.

    Ceva s-a intamplat,fiinta ce-mi aprindea lumina in toata fiinta mea a hotarat sa stea pe intuneric,sa nu mai imi vorbeasca ,se multumea doar sa stea acolo in liniste...ca si cum nu ar fi...doar eu stiam ca e acolo,doar el stia ca e acolo,doar noi stiam ca tu  te adapostesti in igluul meu.

   Am inceput sa simt lipsa acelui suflet plin de viata ce se perinda prin inima mea,mi-e dor de vocile ce-mi perindau fiinta, mi-e dor sa simt lumina aprinsa in interiorul fiintei mele.

   Mi-e dor sa-mi astepti sufetul si sa-l iei la dans in pasi simpli de vals si sa plutim usor prin camera de gheata si s-o topesti putin cate putin...

   Si lipsa acestor momente ma face sa sufar,sa nu stiu ce e cu mine,sa ma pierd in ganduri si lacrimi,lacrimi ce sunt constienta ca pentru alta persoana nu vor mai exista...

  

 Nu te gandi,iubire, ca plecarea ta o sa ma vindece

Daca o sa alegi sa pleci fi sigur ca nu ma mai iubesti,deoarece o sa te urasc,nu o sa te pot uita si in cubul meu de gheata se vor stinge pentru todeauna luminile.

  Nu gandi ca o sa ma vindec,ci la fel ca o boala va recidiva,caci imi va fi prea greu sa ma vindec singura.

  Tu-mi esti ca un antidot,am nevoie de tine pentru a putea simti sentimente adevarate,am nevoie de mangaieri tandre ca sa mai pot simti o mangaiere cu toata puterea fiintei mele.

  Daca alegi sa pleci pentru a ma elibera te inseli,plecand acum ma vei ingradi mai tare...fiinta mea va striga dupa tine...te va cauta in orice trup sfrijit ce ma va cuprinde in brate,dar nu voi mai lasa pe nimeni sa intre in inima mea...