I'm not crazy

-
     Atunci cand cei din jurul tau nu te mai inteleg,atunci cand te cred nebun si incearca sa sparga frontiera limitarii lor imaginare cu o dalta formata din frici si temeri,atunci sa stii ca totul poarta o aura tragica.
      E tragic caci tu esti liber,iar ei limitati,e tragic caci mintea ta zboara spre orizonturi nemarginite invelita-ntr-un glob de cristal(o protectie contra atacurilor exterioare),iar mintea lor...mintea lor maltratata  colinda coline triste,deserturi pustiite,se taraste in nisipul uitarii fara sa-i pese de clipa trecuta.
     Eu sunt eu,eu sunt tu(cel pe care il iei la intrebari),eu sunt ea(cand devin subiectul tau de discutie),dar indiferent de orice eu sunt eu,eu care-mi cer socoteala atunci cand aripile mintii mele ating pamantul,eu care face greseli si le regreta fara sa vrea,eu care nu ma consider nebuna,doar datorita faptului ca realitatea mea e diferita de a ta.
    Am inceput anost si complex ceea ce trebuia sa fie doar o introducere in mintea mea ,dar sunt atatea colturi neexplorate si uitate incat aceasta introducere ar semana cu prezentarea unei case parasite,dar totusi zambesc,caci eu sunt ghidul si chiar daca nu cunosc fiecare coltisor totusi cunosc zona.
    In casa mea parasita nu si-au facut casa paianjanii sau alte vietati ,dar e doar goala si neexplorata . Si-n fiecare zi imi zambesc candid imagini pe care le-am dat uitarii,dar vezi tu..uneori uitarea nu accepta orice cadou murdar din partea noastra.Si uite asa ,fiind ca nu am stiut sa le pastram ca pe niste cadouri frumoase,uitarea nu le accepta,iar noi pastram toate mizeriile .
    Iar din cand in cand dau peste un cadou returnat de la uitare,uneori imi lasa un bilet cu cauza returnarii,alteori doar il lasa in fata usii asteptand sa dau de el.
    Uitarea e buna,se multumeste doar cu ce-i oferim si nu e niciodata egoista,daca i-am dat un cadou frumos si important pentru noi,de care ne-am despartit cu greu,are grija sa il aduca din cand in cand ca sa ne bucuram de el.Dar are o singura dorinta,sa avem grija ce ii oferim.
    Uneori e glumeata si aduce cadourile ce cu greu drag ne-am despartit exact atunci cand nu le mai simtim lipsa.
   Uitarea sunt eu,uitarea esti tu,uitarea e ea,dar indiferent uitarea e uitare,uitarea care ne produce fericire cand primeste cadourile ce ne impovareaza existenta,uitarea e uitarea,care ne face sa plangem cand isi aduce vechile cadouri de la noi cand are chef de joaca.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe