Blood in my mouth

-
      Hey,straine...azi te-am cautat,dar nu ca in alte zile,cand te cautam in suflet,in minte sau oriunde in interiorul fiintei mele,nuuu...chiar nu,azi te-am cautat cu adevarat.Aveam impresia, in tot acest timp ,ca te-ai schimbat,ca esti altul,dar nu e tocmai asa.Esti altul,din baiatul cu zambetul candid,ai devenit un ignorant,iar din omul gentil de alta daca nu a mai ramas nimic...dar tot am observat ochii aceia plini de lumina...ce au ochii tai,straine?
     NU MI-E DOR DE TINE.Dar iti scriu,iti scriu deoarece si pentru ca,iti scriu randuri posomorate pentru a-ti spune ca te-ai schimbat si imi pare rau.Soarta ta nu ma mai intereseaza de mult,dar imi pare rau ca ai putut ucide cu sange rece copilul din tine.Era minunat,atras de misterele lumii,era bun si amuzant...erai tu si atat de putini oameni te-au cunoscut asa cum am facut-o eu.Azi tin un moment de comemorare,caci o prietena m-a intrebat de tine.Nu te stia,nu stia ca te stiu,m-a intrebat cine esti si i-am spus doar adevarul"Nu stiu.".
     Azi iubesc cu adevarat,dar nu pot spune ca nu imi pare rau ca esti cel de azi...stiu ca noi nici nu a existat,dar am fi putut ramane prieteni,adica cu copilul din tine ramasesem prietena o vreme si azi in amintirea lui mai iti arunc un zambet cald,la fel cum cersetorului din colt i se mai da cate o paine,caci mama sa fusese de mult educatoare.Ai omorat copilul si prietenia noastra.Nu ai fost iubire,nu ai fost placere...ai fost doar dezamagire si deziluzie.
     Ai ucis ce era mai frumos la tine,iar azi aceea fata pe care in alte zile o contemplam in texte si postari,azi o dispretuiesc...mi se pare morbida.maltratata,chinuita,totul pare schimbat...un ten obosit,o fata care exprima doar tristete...tot ce a fost mai frumos in tine ai ucis....
     Am o intrebare :"Mai zambesti ca mai de mult?".

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe