Fluturi

-
       Ador aroma de cafea ce plutește în aer dimineața e ca un cântec amorțit peste o vale părăsită,dar care totuși mă învăluie în mister.
       O copilă cu chip de felină ce străbate un drum lung,plin de amintiri...drum fără sens aș putea zice,căci mă duce spre o închisoare în care fiecare oră ne este stăpânită de câte un monstru.Loc in care abisul cunoașterii ne provoacă surprize,iar uneori acești monștrii ne ajută să ne stăpânim.După o vreme realizăm că și noi suntem niște monștrii controlați sadic de o dorință de ridicare a sinelui,dar nu prin propriile noastre forțe,ci prin rănirea celor din jur.Ne hrănim cu suferințele celor din jurul nostru.
monster
         Apoi găsim câte o persoană deosebită ce ne ajută să descoperim o parte bună din noi.O parte care ar face orice ca acea persoană să nu pățească ceva,iar după ceva timp reușim să retrăim acele sentimente uniforme ghidate de IUBIRE.Câtă fericire!Și e ciudat că atunci când suntem îndrăgostiți nu vorbim despre ceea ce simțim ,ci despre celelalte lucruri cu o putere incredibilă.
         Și ajungem să trăim prin intermediul ființei care ne învață să iubim,cea care ne învață să reiubim.
love
         Însă cât de dură e viața cu noi când împrăștie ca prin vânt câte o deziluzie morbidă a lumii noi în care ne aflăm,produce câte o liniște tristă a inimi.BOOM.Durerea explodează,provoacă nesiguranță și prea multe lacrimi răvășite.Ajungi în stadiul în care ii urăști pe cei din jurul tău,dar mai ales te urăști pe tine necontenit.Te închizi în tine zi după zi,iar nopțile...nopțile îți sunt sunt surori într-u durerea ta.Seara plângi,căci restul te-ar sfâșia când te-ar vedea nepregătit.Noapte îți poți contempla o lume în culori.Noaptea lumea ta devine rai,ci nu doar un carusel neîntrerupt al dureri și dezamăgiri.
Don't cry
          Dar cel mai crud lucru pe care-l poate produce aceasta anorexie sentimentală e gândul  că dragostea nu există.Minți!!Minți!Sinele tău parcă nu te mai ascultă și se ferește de dragoste ca de dracu ciumă.Iar atunci când iubirea dispare din viața ta...tu dispari.
          Te ferești.De ce te ferești?A.De sentimente?Ești o mare vacă/un mare bou(la mine pe blog nu există discriminare).Știi ce e dragostea?Bun,nici eu.Dar zi de zi o trăiesc și poate nu e bine,poate ar trebui să mă calmez.Ce spui,să mă calmez?Ne,e prea târziu.Dar e mai bine decât să fiu în pielea ta.Am fost acolo,am plâns și eu,am suferit si eu ,dar am descoperit ca tu ești unic,fiecare lacrimă pe care o verși e unică așa că fi atentă pentru cine sau pentru ce o verși.
          Hurt
        Dar fiecare dramă are un sfârșit fericit,total contrar credinței populare care spune cu nepăsare că viața nu e ca în filme."Vezi că nu se întoarce!" cu atât mai bine.Pune odată ,Doamne ajută,punct și începe cu majusculă de la capăt.Sau fraza mea preferată"Nu-i pasă!".O, ba, să vezi ce o să-i pese când te va vedea râzând și trecând pe lângă fără resentimente."Viața nu e un film,nu se întâmplă minuni.".Ba da,viața e compusă din mici minuni zilnice,dar uneori durerea ne blochează atât de tare încât nu mai vedem aceste mici minuni.
        Vrei să-ți dezvălui minunea mea?Nu o să fac asta.Știi de ce?Pentu că fiecare trebuie să aibă minunea lui,minunea care să-l înalțe.Ta-da-da.Vă dau un indiciu,minuni mele îi spun "I like you" mai mereu.Te-ai prins?Mic geniu ce ești!
       Așa ca nu uita:
You are the boss
        Iar apoi te îndrăgostești iar,poate definitiv,poate doar pentru câteva zile,dar important e că te vei reîndrăgosti.Va fi o proiecție,o proiecție a ceea ce ai pierdut acum ceva timp,dar acum vei fi pregătită pentru orice.Vei plânge iar,te va durea,dar va trece,vei știi că va trece.
       Lasă inima să prindă aripi,bucurăte de soare și nu uita cât frumos/ă ești.Mai ales dragostea nu moare!NU MOARE!Iar alături de tine va apărea un cineva care te va sprijini.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe