Recenzie sentimentală

-
     Aș începe cu neața,dar drept să vă spun nu știu când voi publica aceasta postare,dar oricum voi începe cu un călduros "Ce mai faceți?" sau mai bine vă întâmpin cu "Neața",sună mai familiar.
     Acum că am terminat de analizat începutul amorf,zic să încep să vă plictisesc cu veșnicile mele aberații bi sau tricolore,căci mai multe sigur nu ai să găsești.
     La început textul acesta era de o monotonie exagerată,dar în același timp devenea o obsesie aberană.Era ceva la genu:"De ce dracu ești atât de tâmpită și-l urmărești ca un câine de vânătoare și dacă pune naiba pe cineva să vorbească cu el mai ai puțin și faci spume la gură.".Tic-Tac Boom!
     Mi-a luat ceva timp să observ că tot ce vedeam la el nu mă lega de ceea ce era cu adevărat,eu vedeam un om cu geantă(gentleman),un tip amuzant și care ar fi putut să vadă ce nebună eram după el...nu că acum nu aș mai fi,dar acum pot(zic eu) să mă controlez mai bine.
     Nu pot spune că sunt vreun exemplu sau măcar că aș putea fi.Pur și simplu nu există nicio explicație simpla și neparadoxală la ceea ce simte o fată.Mai exact,ce simte o fată când vede băiatul iubit făcând curte unei alte fete...da...aici e un amalgam de sentimente.

    Gândindu-mă la el simțeam că voi pluti în derivă,mă intreb cu reușea să-mi furea toate cuvintele când îl vedeam.Acum oricum nu mai are rost.Și eram geloasă pe cei care îl vedeau zilnic,era exasperant să știu că lângă ea îi e mai bine.
   Pentru a putea privi in adâncul sufletului meu și a vedea ce simțeam în momentul in care l-am vazut,vă voi dezvălui textul creat de mine la 24 de ore după întâlnirea lui :
Il poti vedea?Da…El e baiatul pe care l-am vazut ieri,m-am indragostit nebuneste de el fara sa-mi dau seama cum sau cand.Ii straluceau ochii caprui si parea atat de dragut,imi venea sa-i pipai patratelele care ieseau in evidenta prin tricoul stramt.Imi venea sa-l intreb daca ma vede si daca da ce vede.Era asa de minunat,ochii caprui,parul ciufulit si aceea privire sralucitoare.Unde ai disparut din lumea mea pierduta?Te vreau din nou,vreau din nou sa ne jucam,promit ca nu mai gresesc,doar vino din nou.Dar eu nu fac parte din lumea ta,lumea ta ma uraste,nu ma accepta…
     Adevărul e că nici nu-mi pot imagina în ce joc sadic m-a implicat destinul din momentul în care l-am zărit la masa vecină.Cine și-ar fi putut imagina că alături de el la masă se vor afla niște persoane extraordinare.Și pe locuri ,fiti gata,START!POC!Aici începe minunata mea experiență,din care voi sfârși cu inima frântă și viziunea mea despre băieți ruinată.YEY!
     L-am admirat din prima.Părea diferit...Dragoste la prima vedere,păcat că nu o pot defini ca o dragoste...mai degrabă o pasiune pură,o atracție nealterată.Chiar dacă mulți m-ar condamna,eu nu mă simt vinovată,am acționat sub impulsul sentimentelor produse de strălucirea angelică din ochii lui căprui.
    Și dupa un joc plin de vise distruse și zile fericite am aflat tragicul adevar:
   Nici în momentul de față nu pot bălmăji adevărul.Când renunțam ,te apropiai,când reveneam,iar apăreai în dreapta ei .
   «Dragi fete,băieții nu reprezintă decât un mijloc de cucerire a lumii» ne spunea ,vecina de la 3,când mai găsea câte o rațușcă care înoată ăn propriile lacrimi.Aș tinde sa-i dau dreptate,dar cum aș putea să afirm ,cu virtutea unui om integru,acest lucru,odată ce fericirea,lumea mea depinde de alegerile lui.
    Un sfat dragi cititori,fie ei băieti(posibil ca povestea mea să se muleze și pe structura unei drame masculine)sau fete:Chiar dacă nu am surprins substanța dinamică,am surprins substanța fundamentală.Atunci când dragostea vă bate la ușa,oricât de discret...luptați pentru ea...nu aștepta niciun semn...încă mă mai intreb ce s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi spus ,din momentul în care l-am văzut, că îl plac.Acum nu mai are rost vreun regret,timpul nu se întoarce,dar tu chip de lut,nu fă greșeala mea,nu ignora bătăile ritmice ale inimi ,nu permite ca privirea aceea pierdută să se risipească,e atât de frumoasă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe