Paranoia zilei de maine

-
  Intr-o lume in care utopia nu ramane decat alt cuvant complicat,intr-o lume in care toti suntem condusi de masti de portelan,intr-o lume in care nu reusim decat sa gasim motive si intr-o lume condusa de reguli fara rost ma chinui sa traiesc ,incerc sa scap de tiparele societati si sa ma feresc pe cat posibil de monotonie.
  Tind sa fiu eu cel ce as fi vrut sa fiu fata-n fata cu eu cel ce sunt,dar nu se poate si raman eu asa cum ma vad eu si tu cel de aproape si mai raman eu asa cum ma vezi tu cel de departe,ce ma privesti cu ochii reci si
 un zambet absent menit sa-mi inspire o incredere oarba fara rost si timp,o incredere ce implica o fericire indusa.
  Poate e tarziu,dar am inceput sa ma obisnuiesc cu rutina mea zilnica,o rutina de o durere sfasietoare,in care am invatat sa-mi ascund miile de lacrimi,zambete,taceri uimite sau doar dureroase dupa un perete de indiferenta si in fata ta eman doar nepasare.
  Ma mir cum am ajuns sa ma incred in cateva persoane alaturate,eu care nu credeam in atasare,in prietenie adevarata sau in dragoste.
  Tristut e ca deja cateva persoane au ales sa plece,sa renunte la mine,dar nu le condamn,caci ele aveau de ales daca raman alaturi de mine si vom trece impreuna peste fericirea cu privire de vipera si venin de cobra sau ma vor lasa singura prin aceste momente din viata desprinse din infern.
  Imi este frica sa nu plece si celelalte cateva persoane care au mai ramas,sa raman epigonic singura intr-o lume despiritualizata la orice nivel,cu o societate de o factura  non-relationala,care traieste doar prin iluziile cinematografiei senzoriale ,o lume in care oameninu se identifica doar cu materii ce lucreaza,care sunt multumite de ceea ce realizeaza sau cel putin inghit soma,oameni care resping arta si interrelationarea,o lume in care conceptul de mama si tata a intrat in criza.
  Incep din nou sa devin constanta si rece,incep din nou sa analizez  totul la rece pentru a gasi adevarul.
  Multi ar zice ca gresesc si ca nu ar trebui sa fiu asa analitica,dar parca e un lucru care ma diferentiaza de restul,caci mi-e frica sa nu devin o clona a jigodiilor autohtone"omului modern".
  Am observat ca fiinta se desparte de puterea ei desemnata biologic ,de a fi ,cel putin pe parcursul vietii,aproape unica .Iata ca intr-o disopie a omului modern,a animalului rational,ideea de individualitate este pervertita canonic de o minoritate ignorabila.
  Si poate faptul ca ma trezesc mereu cu senzatie acuta ca ziua care urmeaza e perfect previzibila si tot imi fac scenarii efemere despre ce se poate intampla ,imi da starea ca degeaba tind spre fericire,deoarece atunci cand cand aproape o prind imi va pune piedica,gaseste mereu o cale sa ma ingenuncheze ,sa ma faca sa renunt la al meu trup si sa ma afunde intr-o stare letargica in care meditez la iubire,la reusita,la ceea ce consider eu frumos sau la modul in care am fost parasita pentru niste vicii ale copilului modern.
  Din intunericul camerei rasare o lumina stridenta si o melodie cunoscuta ,abea dupa ce apuc sa ma dezmeticesc imi dau seama ca-i alarma si mai realizez pe loc ca iar m-am trezit mult mai devreme sau mai bine zis am suferit de insomnie,efect al paranoiei din fiecare zi,dar care imi lungeste fiecare noapte si imi imbogateste imaginatia cu idei ilogice si irealiste.Si toate isi au originea in urma unor temeri prea puternice sau in urma unor sentimente imprastiate si destainuite atunci cand nu trebuia,prea devreme pentru a reusi sa schimbe ceva in destin.
  Dar la urma urmei ce-i iubirea intr-o lume a intunericului,a necunoasteri,o lume in care mai bine renunti la vise decat sa lupti pentru ele,intr-o lume tiparizata dupa caracteristicile unei masti de portelan.
  Am avut si eu una,dar am ales sa o dau jos acum ceva timp,poate am gresit ca am renuntat la ea,acum primesc totul direct in fata si nimic nu-mi mai atenueaza durerea vorbelor si faptelor.
  Dar in aceste clipe grele parca as vrea sa o am din nou,as vrea sa ma fereasca de durere,dar nu mai pot face nimic,daca as fi avut-o nu m-as fi implicat,n-as fi pus baza pe sentimente,n-as mai fi simtit la fel si poate nu as mai fi scris la fel.Acum "Daca as fi facut","Daca as fi spus" sau "Daca as fi tacut" raman doar simple nelinisti din interiorul nostru,simple intrebari care nu schimba cu nimic sensul destinului nostru.
  Din nou se aude aceea melodie,acum lumina pare mai putin stridenta,defapt nici nu prea  o mai percep,dar stiu ca-i acolo,au mai trecut cateva minute de cand a sunat prima data,cred ca trebuie sa ma ridic si sa-mi incep rutina de dimineata,iar dupa sa plec din nou la scoala,cine stie...poate azi il voi vedea si voi trece absenta pe langa el ,lasand ca toate picaturile de sange din corpul meu sa se zbata,sa se lupte cu gandul ca "ce a fost" s-a terminat inainte sa inceapa.
  Va recoman sa ascultati si  https://www.youtube.com/watch?v=KA62IuYI6gs .

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prima data

-
Imagine
De prima data cand l-am vazut mi s-a parut ceva special la el...poate era acea stralucire stereotipica din ochii lui albastri sau modul in care avea sa ma sarute.Nici acum nu stiu,doar imi imaginez ce putere nevazuta ma facut sa ma indragostesc de el din clipa in care l-am vazut. Poate a fost doar modul in care mi-a zambit pe holul scoli,modul in care mi-a spus buna si ondulatiile vocii lui printre zecile de voci ce-l acompaniau...mi se parea ca muzica zeilor e o simpla melodie comerciala in comparatie cu vocea lui,suna de parca fiecare celula din el dorea sa fie al meu,suna de parca orice vibratie a trupului avea sa-mi desconspire sentimentele. Timp de cateva secunde m-am pierdut in ochii lui albastri,ma luptam cu mine ,ma luptam cu dorinta de a ma afunda cat mai mult in ei,cu dorinta de a cunoaste toate misterele ce le ascunde,de a vedea ce ascunde dupa chipul angelic. Nu ne-am oprit niciunul ,ne-am continuat drumul ca doi straini,ceea ce eram defapt.M-am speriat cand in trecere i...
Citiți mai multe

Obscuritatea unor amintiri

-
Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...
Citiți mai multe

Din jurnalul unei timide

-
 Cand vantul suna cu jale,sufletele noastre isi urmeaza calea   Am avut destule zile in care ma luptam sa inteleg de ce unii imi vor raul,de ce vad o amenintare tocmai in mine,adica eu niciodata nu cred ca am excelat in ceva…mereu am fost destul de invizibila,iar in general oamenii ma observau doar atunci cand nu aveau cu cine vorbi.Ma multumeam cu statutul meu de om invizibil…eram prea timida sa pot ocupa alt statut,imi tremura picioarele si acum cand ma gandesc ca ar trebui sa fac fata unui grup mai mare de oameni necunoscuti… Mi-e frica si acum cand ma simt singura,cand ma simt vulnerabila,atunci cand nu am alaturi de mine un prieten…mi-e frica sa rad,sa-mi spun parerea,mi-e frica sa privesc…pe scurt,mi-e frica sa gandesc. Nu-i asa de rau pe cum pare,ma cam multumesc cu personalitatea mea timida.Ii observ pe toti,am invatat sa dau importanta si celor mai mici detalii aflate despre o persoana,iar pe partea cealalta nimeni nu stia nimic despre mine,nimeni nu ma stia s...
Citiți mai multe