Morphine 's blog

But I don’t want to go among mad people," Alice remarked. "Oh, you can’t help that," said the Cat: "we’re all mad here. I’m mad. You’re mad." "How do you know I’m mad?" said Alice. "You must be," said the Cat, "or you wouldn’t have come here. Alice in Wonderland   Am inceput sa invat ca totul in jurul meu este conturat analitic,mintea umana fiind un joc obscur de realitate si fictiune.Si nu ma refer la fictiunea din carti ,ci la fictiunea din mintea fiecaruia, vise, destine ,ocazii neimplinite,viitor improbabil,dar realizabil...    Fictiunea e singura masca in care ne afundam si totul pare a prinde o aura completa de fericire,caci in realitate multe nu sunt asa cum a crede,fericirea ne e dictata de linistea clipelor in care visam si ne lasam condusi pe meleagurile necunoscute si pline de farmec ale fictiunii proprii.   In realitate cu totii suntem tristi,tristi ca nu avem ce ne dorim si ca mereu ne dorim mai mult decat...

   Mi-e teama....    Noaptea e adanca,orele profunde,iar eu ma plimb printre rafturile pline cu carti din biblioteca.Caut.Dar ce caut?     Tu ce cauti noaptea in visele tale? Tu ce cauti cand te plimbi singur pe strada si toata lumea parca e o masinarie bine unsa ? Tu ce cauti in viata ta?     Eu caut printre carti,ravasite de timp.Ele ma stiu si ma adora,eu le ador si le devor insetata de cuvinte ,tainele ce magic se ascund in file galbene si vii din care se desprind mirific personaje ca mine sau ca tine,cupluri de noi,de oameni goi,de eroi,de sclavi ai zilelor de ieri si conducatori ai zilelor de maine.Caut prin file rupte sau pline de mucegai,caut printre rafturi pline de praf , dar nici aici nu gasesc ce caut.     Tu cauti prin rubrici sau reviste,sau cauti in sabia cu taisul tocit.El cauta in tablori,ea cauta in versurile ce debuteaza in jocul mintii ei.Tu cauti zile ,eu caut ani,noi cautam milenii si nu gasim.Dar ce cautam ? ...

 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc ...