Postări

Non-manifest-doar scrisoare catre tara.

Imagine
      As ramane in tara,dar pentru ce?     Asta nu e un manifest,ci un strigat de durere din sufletele a mii de adolescenti.      As ramane pentru familie ,     Pentru generatiile ca mine care s-au luptat si nu au renuntat,pentru tot sangele varsat,pentru linia de oameni ca mine si ca tine  care au luat hotararea de a investi timp si dragoste in aceasta tara,de a nu renunta la viitor si la speranta.Mai exact as ramane pentru oamenii a caror sange ,imi trece astazi prin vene,ce curge  nestavilit de patima nebuna de a schimba ceva si animat de speranta ca poate fi si mai bine.     As ramane pentru amintiri     Hey,voi?Da,voi! Cei care ne judecati ca plecam in alte tari sau ca dorim acest lucru.Voi credeti ca ne usor?Voi credeti ca toti anii petrecuti pe plaiul mioritic se uita?Copilaria noastra ne-o vindem pe un salariu decent peste hotare.Limba noastra ne-o schimbam in dorinta de a putea sa le oferim copiiilor nostri un viitor fara griji,intr-o tara in care nu umbla crimi

We are all mad here!

Imagine
But I don’t want to go among mad people," Alice remarked. "Oh, you can’t help that," said the Cat: "we’re all mad here. I’m mad. You’re mad." "How do you know I’m mad?" said Alice. "You must be," said the Cat, "or you wouldn’t have come here. Alice in Wonderland   Am inceput sa invat ca totul in jurul meu este conturat analitic,mintea umana fiind un joc obscur de realitate si fictiune.Si nu ma refer la fictiunea din carti ,ci la fictiunea din mintea fiecaruia, vise, destine ,ocazii neimplinite,viitor improbabil,dar realizabil...    Fictiunea e singura masca in care ne afundam si totul pare a prinde o aura completa de fericire,caci in realitate multe nu sunt asa cum a crede,fericirea ne e dictata de linistea clipelor in care visam si ne lasam condusi pe meleagurile necunoscute si pline de farmec ale fictiunii proprii.   In realitate cu totii suntem tristi,tristi ca nu avem ce ne dorim si ca mereu ne dorim mai mult decat

Generatia antrenata in jocurile cunoasteri

Imagine
   Mi-e teama....    Noaptea e adanca,orele profunde,iar eu ma plimb printre rafturile pline cu carti din biblioteca.Caut.Dar ce caut?     Tu ce cauti noaptea in visele tale? Tu ce cauti cand te plimbi singur pe strada si toata lumea parca e o masinarie bine unsa ? Tu ce cauti in viata ta?     Eu caut printre carti,ravasite de timp.Ele ma stiu si ma adora,eu le ador si le devor insetata de cuvinte ,tainele ce magic se ascund in file galbene si vii din care se desprind mirific personaje ca mine sau ca tine,cupluri de noi,de oameni goi,de eroi,de sclavi ai zilelor de ieri si conducatori ai zilelor de maine.Caut prin file rupte sau pline de mucegai,caut printre rafturi pline de praf , dar nici aici nu gasesc ce caut.     Tu cauti prin rubrici sau reviste,sau cauti in sabia cu taisul tocit.El cauta in tablori,ea cauta in versurile ce debuteaza in jocul mintii ei.Tu cauti zile ,eu caut ani,noi cautam milenii si nu gasim.Dar ce cautam ?     Eu caut un eu,un eu in fata careia se incheaga

Obscuritatea unor amintiri

Imagine
 In jurul meu pluteste un miros placut,tomnatic,de ploaie si frig...lumea parca a facut un dus rece ca sa te revigoreze,dar totusi dupa cateva minute totul reprinde acel sentiment fad de monotonie.  Afara e frig si in casa e cald,dar parca simt stropii reci de ploaie direct pe suflet cand ma uit la cer si luna nu-mi mai vorbeste ca mai de mult,de ceva vreme tace si parca noptile sunt goale si lungi,chiar apasatoare fara conversatiile noastre.Stelele nu imi mai zambesc ca mai de mult si se lasa pacalite de alte voci acum,alte voci naive pline de speranta si imi aduc aminte cum imi straluceau...parca straluceau pentru mine. O lume intreaga era geloasa,luna imi vorbea,stelele imi straluceau,dar azi eu sunt cea geloasa,geloasa pe viata celor in care monotonia nu a intrat insotita de ganduri,de griji,de viitor,celor care cred ca ziua de maine e o speranta si cea de azi un cadou.  DE CE AM UITAT SA SPER PENTRU ZIUA DE MAINE? DE CE AZI NU MAI E UN CADOU CA IN TRECUT? Azi duc dorul noptilor

Daca inca ma iubesti ramai,plecarea ta nu o sa ma vindece

Imagine
   Daca inca ma iubesti ramai,plecarea ta nu o sa ma vindece...     Te uiti strain la mine si imi spui ca asa esti tu,eu iti spun ca nu ,iar tu ma iei la misto,apoi te intrebi ce am...cand iti spun ,ma amagesti din nou,iar eu raman sperand si intrebandu-ma "Unde ai plecat?"     Daca iti trece prin cap sa renunti,sa pleci...nu te amagi singur...plecarea ta nu ma va vindeca, plecarea ta ma va rani,imi va scoate din nou la iveala fiara din mine si in inima mea iar se vor stinge luminile.     Ai reusit sa intrii in cubul meu de gheata,ai luptat din greu si pana la urma ai reusit,ai patruns acolo unde nimeni nu a mai fost,multi s-au amagit,dar mai tarziu au inteles ca nu au patruns in cubul meu de gheata pe care multi il numesc inima.Ai patruns inautru si am ramas uimita.Credeam ca ai sa ingheti de frig,ca o sa digeri si ca nu o sa mai am sa te vad niciodata,dar ai schimbat ceva in mine,cubul meu de gheata era un iglu,te adapostea de vremea rece de afara,iti oferea caldur

I'm not crazy

Imagine
     Atunci cand cei din jurul tau nu te mai inteleg,atunci cand te cred nebun si incearca sa sparga frontiera limitarii lor imaginare cu o dalta formata din frici si temeri,atunci sa stii ca totul poarta o aura tragica.       E tragic caci tu esti liber,iar ei limitati,e tragic caci mintea ta zboara spre orizonturi nemarginite invelita-ntr-un glob de cristal(o protectie contra atacurilor exterioare),iar mintea lor...mintea lor maltratata  colinda coline triste,deserturi pustiite,se taraste in nisipul uitarii fara sa-i pese de clipa trecuta.      Eu sunt eu,eu sunt tu(cel pe care il iei la intrebari),eu sunt ea(cand devin subiectul tau de discutie),dar indiferent de orice eu sunt eu,eu care-mi cer socoteala atunci cand aripile mintii mele ating pamantul,eu care face greseli si le regreta fara sa vrea,eu care nu ma consider nebuna,doar datorita faptului ca realitatea mea e diferita de a ta.     Am inceput anost si complex ceea ce trebuia sa fie doar o introducere in mintea mea ,dar s

Blood in my mouth

Imagine
      Hey,straine...azi te-am cautat,dar nu ca in alte zile,cand te cautam in suflet,in minte sau oriunde in interiorul fiintei mele,nuuu...chiar nu,azi te-am cautat cu adevarat.Aveam impresia, in tot acest timp ,ca te-ai schimbat,ca esti altul,dar nu e tocmai asa.Esti altul,din baiatul cu zambetul candid,ai devenit un ignorant,iar din omul gentil de alta daca nu a mai ramas nimic...dar tot am observat ochii aceia plini de lumina...ce au ochii tai,straine?      NU MI-E DOR DE TINE.Dar iti scriu,iti scriu deoarece si pentru ca,iti scriu randuri posomorate pentru a-ti spune ca te-ai schimbat si imi pare rau.Soarta ta nu ma mai intereseaza de mult,dar imi pare rau ca ai putut ucide cu sange rece copilul din tine.Era minunat,atras de misterele lumii,era bun si amuzant...erai tu si atat de putini oameni te-au cunoscut asa cum am facut-o eu.Azi tin un moment de comemorare,caci o prietena m-a intrebat de tine.Nu te stia,nu stia ca te stiu,m-a intrebat cine esti si i-am spus doar adevarul&quo